DEMENȚA FRONTOTEMPORALĂ

Demența frontotemporală este o boală progresivă a creierului, iar cercetătorii estimează că aproximativ 10% din toate cazurile de demență sunt demența frontotemporală. Cu toate acestea, probabil reprezintă 20% sau mai mult din demență la persoanele sub vârsta de 65 de ani.

Spre deosebire de boala Alzheimer, care afectează în general majoritatea zonelor creierului, demența frontotemporală este un termen general pentru o grupă de tulburări care afectează în principal lobii frontali și temporali ai creierului – zonele asociate în mod obișnuit cu personalitatea, comportamentul, emoțiile, limbajul, vorbirea, gândirea abstractă și mișcarea.

În majoritatea cazurilor de DFT, celulele creierului din aceste zone se micșorează sau mor. În alte cazuri, celulele creierului din aceste zone devin mai mari, conținând “corpuri Pick” rotunde.

Diagnosticul este de ”boala Pick” sau demența frontotemporală variantă comportamentală (bvFTD), cea mai comună tulburare frontotemporală.

Alte denumiri des utilizate pentru demența frontotemporală, în afară de boala Pick, includ: demența lobului frontal, degenerarea lobului frontotemporal și complexul Pick, boala Tau, demența semantică, afazia progresivă primară non-fluentă, degenerarea corticobazală și paralizia supranucleară progresivă.

În general, toate acestea duc în cele din urmă la semne sau simptome fizice similare asociate cu DFT.

DFT implică schimbări în personalitate, comportament și judecată. Persoanele cu această formă de demență pot avea un comportament nepotrivit în jurul altor oameni, ceea ce duce la situații sociale jenante.

În stadiul incipient al DFT, schimbările de comportament și/sau problemele de vorbire (limbaj) pot apărea separat. Pe măsură ce boala progresează, aceste două domenii se suprapun, problemele de limbaj vor evolua și vor afecta capacitatea persoanei de a comunica.

Pe parcursul timpului, pot apărea probleme de limbaj sau de mișcare, iar persoana poate avea nevoie de mai multă îngrijire și supraveghere.

Spre deosebire de boala Alzheimer, o persoană cu demență frontotemporală rămâne adesea orientată în timp și își păstrează memoria în stadiile incipiente. În stadiile avansate ale bolii, apar simptome generale de demență, cum ar fi confuzia și uitarea, întâlnite și la alte forme de demență.

Cum afectează demența frontotemporală persoana?

Această formă de demență afectează diverse aspecte ale personalității, comportamentului, emoțiilor, limbajului, vorbirii, gândirii abstracte și mișcării, deoarece zonele frontale și temporale ale creierului sunt modificate.

• Schimbările comportamentale pot include retragerea sau lipsa inhibiției (de exemplu: pierderea abilității de a-și controla comportamentul și acțiunile). Persoana poate manifesta o inițiativă redusă și poate pierde interesul pentru igiena personală, poate fi ușor distrasă sau poate repeta aceeași acțiune în mod frecvent. Poate apărea supraalimentația sau introducerea compulsivă a obiectelor în gură. Uneori, incontinența poate fi un simptom timpuriu al bolii.

Persoanele cu DFT pot deveni indiferente față de ceilalți sau pot experimenta schimbări bruște și frecvente de dispoziție sau emoții excesive.

• Problemele de limbaj pot varia de la dificultatea de a găsi cuvântul potrivit sau reducerea vorbirii până la pierderea totală, adică mutismul. Repetarea a ceea ce au spus alții și bâlbâiala sunt simptome comune. Persoana poate avea dificultăți în menținerea unui fir logic de gândire sau a unei conversații pentru o perioadă mai lungă de timp. Scrisul și cititul sunt, de asemenea, afectate.
• Problemele de mișcare. Persoanele cu DFT pot experimenta reducerea expresiei faciale, lentoarea mișcărilor, rigiditatea și instabilitatea posturală. Tremuratul, dificultatea în mers, căderile frecvente și coordonarea slabă pot fi comune. Abilitățile motorii sunt pierdute și pot apărea dificultăți la înghițire.

Cum se evaluează demența frontotemporală?

Nu există un singur test care să poată diagnostica demența frontotemporală. Medicii diagnostichează boala prin identificarea caracteristicilor specifice ale bolii și eliminarea altor posibile cauze.

Diagnosticul demenței frontotemporale implică în general:

• Istoricul medical, imagistica creierului (cum ar fi RMN-ul (imagistică prin rezonanță magnetică), PET-ul (tomografie de emisie de pozitroni) și SPECT-ul (tomografie de emisie de fotoni singuri) și examenul neurologic detaliat.
• Examinarea fizică și neuropsihologică pentru evaluarea limbajului, comportamentului, memoriei, funcțiilor executive și spațiale-vizuale.

Care sunt factorii de risc pentru demența frontotemporală?

Demența frontotemporală are tendința de a apărea la o vârstă mai fragedă decât boala Alzheimer și poate afecta atât bărbații, cât și femeile. Durata medie a bolii este de 2-10 ani. Se cunoaște foarte puțin despre cauza demenței frontotemporale și încă nu au fost identificați factorii de risc. Cercetările recente au evidențiat mutații genetice care stau la baza unor cazuri de DFT. Cu toate acestea, peste jumătate dintre persoanele care dezvoltă demență frontotemporală nu au antecedente familiale de demență.

Există tratament?

În prezent, nu există un remediu cunoscut și nicio modalitate eficientă de a încetini progresia bolii. Inhibitorii colinesterazei utilizați ca tratament pentru boala Alzheimer nu funcționează în tratarea DFT deoarece sunt afectate zone diferite ale creierului. Tratamentul se concentrează în prezent pe gestionarea simptomelor.

Noile strategii terapeutice comportamentale ajută, de asemenea, persoanele care trăiesc cu boala. Tehnici terapeutice precum activitatea fizică și muzica sunt utilizate ca tratamente viabile și utile.

Potrivit cercetărilor recente, calitatea vieții persoanelor cu demență , și a îngrijitorilor acestora,  este îmbunătățită semnificativ prin activități care evidențiază punctele lor forte și abilitățile.

Prin înțelegerea personalității, experiențelor de viață, sistemelor de suport și modurilor de a face față ale persoanei, poate fi creată o abordare centrată pe persoană în îngrijire care să păstreze și să îmbunătățească calitatea vieții.

Sursa: https://igericare.healthhq.ca/en/resources

Conținutul acestui material scris este furnizat numai în scopuri informative și nu reprezintă un sfat, o aprobare sau o recomandare cu privire la diagnostic si tratament. Articolul informativ nu are scopul de a înlocui diagnosticul clinic realizat de un profesionist în domeniul sănătății.